100

Si bine ca nu 300.

De vreo doua zile, in care nu am mai luat un sandvis de acasa, m-am luat dupa un coleg si cumpar hot-dogs de la o baraca fast-food. In general mai cumparam prostii de sandvisuri din alea la 5-6 lei. Aproape ca mancam paine goala, numai ca ma saturam mai bine dintr-o paine, care e un leu. In fine, astia’s 2 lei bucata, si din 2 ma satur pana pe la pranz, adica numa’ bine.

Azi dimineata am mers la respectiva baraca si m-am asezat la coada (e vestita). Spatiul in sine de servire e destul de mic, mare parte din ea fiind ocupata cu bucataria. Incap vreo 4-5 oameni ingramaditi. In fata mea inca 2. Trec vreo 5 minute (in care incep sa inghet). Nu iese nimeni. Mai trec 5. Tot nicio miscare. Dupa alte cateva minute ies doi, si intra cei din fata mea. Intr-un final ajung si eu inauntru, un pic enervat de ‘rapiditatea’ preluarii comenzilor. Nu dupa mult timp, insa, ii aflu motivul. Un grasun la 1 metru juma’ astepta cu gura pana la urechi sa i se predea produsele. 100 de hot-dogs. Eu cred ca ajunsesem pe la al 10-15-lea.

Dupa ce termina vanzatoarea de umplut o ditai punga, omu’ mai cere, numarandu-si linistit banii, inca vreo nustu ce/cate sandvisuri.

Deh.. ghinion de nesansa, cum zicea nustu cine.